Despre mine

Am descoperit motocicletele târziu. Din fericire, am încercat să recuperez.
 

Sunt Profu’ și m-am urcat serios pe motocicletă abia în 2018.
 

N-am crescut visând la motoare, n-am povești cu primul moped reparat în garajul bunicului și nici nu pot spune că motociclismul m-a urmărit toată viața.

Pur și simplu, la un moment dat, am descoperit motocicleta.

Și odată cu ea am descoperit un alt fel de a călători.

Am început cu Harley-Davidson și, oricât am încercat între timp să abordez lucrurile rațional, să compar, să analizez și să mă uit și în alte direcții, se pare că tot la Harley ajung. Probabil că asta spune ceva despre mine, deși nu sunt convins că vreau să aflu exact ce.

Dar Profu’ pe Motor nu este, de fapt, un blog despre Harley-Davidson. Și nici măcar despre motociclete.

Este despre ce se întâmplă atunci când pleci cu ele.

Drumul este doar începutul

Îmi plac călătoriile lungi, cele în care dimineața îți pui bagajele pe motocicletă fără să știi foarte bine cum o să arate ziua până seara. Îmi place să ajung în locuri despre care până atunci doar citisem, să cunosc oameni, să văd cum trăiesc și alții și, din când în când, să descopăr că lumea reală nu seamănă deloc cu imaginea pe care mi-o făcusem despre ea de acasă.

Uneori asta înseamnă un pas spectaculos prin Dolomiți, un drum prin Himalaya sau mii de kilometri până la o destinație pe care mi-am dorit mult s-o văd.

Alteori înseamnă ploaie, frig, praf, oboseală, drumuri proaste, o pană, o cazare aleasă pentru că era singura la un preț decent sau o motocicletă scăpată în curte cu câteva ore înainte de plecare.

Și am observat că, după ce mă întorc acasă, nu-mi amintesc neapărat lucrurile în ordinea în care apăreau pe traseu.

Îmi amintesc o replică.

O masă.

Un om.

Un moment în care ne-am oprit și ne-am uitat unii la alții fără să mai avem chef de încă 300 de kilometri.

O prostie de care râdem și astăzi.

Sau senzația aceea foarte simplă că sunt exact unde vreau să fiu.

Astea sunt poveștile pe care încerc să le păstrez aici.

Motocicleta contează. Dar oamenii contează mai mult.

Am avut norocul să fac multe dintre călătoriile mele împreună cu prietenii mei, inclusiv cu oamenii alături de care am mers în HOG – Harley Owners Group.

Când petreci zile întregi și mii de kilometri împreună, inevitabil ajungi să te cunoști altfel. Vezi cine se întoarce după tine când ai rămas în urmă, cine scoate primul trusa când apare o problemă, cine mai poate face o glumă când toată lumea este obosită și cine are talentul extraordinar de a transforma o situație simplă într-una mult mai complicată.

De obicei, avem câte puțin din fiecare.

Cu timpul am înțeles că motocicleta te poate duce în niște locuri extraordinare, dar foarte rar ea este lucrul despre care povestești cel mai mult după ce te întorci.

Motocicleta te duce în locuri. Oamenii dau sens călătoriei.

Nu sunt aici să vă spun care este cea mai bună motocicletă

Nu mă consider expert în motociclism și nici nu vreau să devin unul doar pentru că am un blog.

Sunt încă suficient de curios încât să învăț la fiecare călătorie și suficient de sincer încât să recunosc atunci când fac câte o prostie. Iar material pentru a doua categorie s-a strâns destul.

De aceea, aici nu veți găsi prea multe teste tehnice, tabele cu specificații sau verdicte definitive despre cea mai bună motocicletă, cea mai bună anvelopă ori echipamentul fără de care omenirea n-ar mai trebui să plece la drum.

Sunt alții care fac asta mult mai bine.

Eu prefer să povestesc cum a fost.

Ce mi-a plăcut și ce nu. Ce m-a surprins. Unde m-aș întoarce mâine și unde probabil nu m-aș mai întoarce deloc. Ce credeam înainte să plec și ce am ajuns să cred după ce m-am întors.

Fără să transform fiecare drum într-o „aventură a vieții”, fiecare munte într-un „peisaj de vis” și fiecare problemă într-o demonstrație de eroism motociclistic.

Pentru că nu toate călătoriile sunt perfecte.

Din fericire.

​

Dacă ar fi, probabil n-am mai avea ce povesti.

De ce „Profu’ pe Motor”?

Blogul s-a născut dintr-un motiv foarte simplu: la un moment dat mi-am dat seama că toate întâmplările astea merită păstrate.

Nu doar destinațiile și traseele, ci poveștile dintre ele.

Așa a apărut Profu’ pe Motor.

Un loc în care scriu despre călătorii, motociclete și, mai ales, despre oamenii pe care îi întâlnesc pe drum. Uneori cu entuziasm, alteori cu nervi, aproape întotdeauna cu puțină autoironie și fără să încerc să fac experiențele mai spectaculoase decât au fost în realitate.

Pentru că mie tocmai realitatea mi se pare partea interesantă.

Așa că, dacă ați ajuns până aici, nu cred că mai are rost să vă povestesc despre mine.

Mai bine vă povestesc despre Scoția pe Harley, despre momentul în care am ajuns cu motocicleta în Himalaya, despre Dolomiți și cei 4.500 de kilometri în care m-am împrietenit cu noua Pan America, sau despre oricare dintre drumurile în care planul de acasă și ceea ce s-a întâmplat în realitate au avut doar o legătură aproximativă.

Poveștile sunt în articole.

Luați-o pe prima care vă face cu ochiul și veniți cu mine.

Poate, pentru câteva minute, o să aveți senzația că ați fost și voi acolo.

Profu’ pe Motor