Prea tăcută pentru București
După 4.500 de kilometri prin Europa, concluzia mea despre Pan America era destul de simplă: îmi place.
Îmi place foarte mult.
Mă simt excelent pe ea, îmi place cum merge, îmi place cum arată și, după zile întregi prin Dolomiți, autostrăzi, pasuri și câte o mie de kilometri într-o zi, ajunsesem în punctul acela foarte bun într-o relație cu o motocicletă în care nu mai stai să analizezi permanent ce face.
Pur și simplu mergi.
Și, sincer, nu prea găseam ceva care să-mi displacă.
Sau aproape nimic.
Pentru că, nu-i așa, nimic nu este perfect.
După întoarcerea acasă am continuat să folosesc Pan America aproape zilnic, inclusiv pentru mersul la birou. Dincolo de plăcerea evidentă de a merge cu motocicleta, în București există și un argument ceva mai pragmatic: timpul.
Cu mașina trebuie să-mi rezerv, în funcție de trafic, aproximativ o oră, uneori chiar o oră și jumătate, ca să ajung la birou. Cu motocicleta ajung în maximum 35 de minute.
Nu trebuie să fii foarte bun la matematică să înțelegi avantajul.
Iar după câteva zile de navetă am descoperit ceva ce prin Dolomiți nu avusesem cum să observ.
Pan America este aproape invizibilă în trafic.
De fapt, „invizibilă” nu este cuvântul corect.
Este "inaudibilă".
Sau „neauzibilă”, dacă-mi permiteți să inventez și eu câte un cuvânt.
Și aici nu vreau să intrăm în eterna discuție despre filtrarea traficului, legislație, cine are dreptate și cine n-are. Nu despre asta este povestea. Să rămânem la partea practică: unul dintre marile avantaje ale motocicletei în oraș este tocmai faptul că te poți strecura mai ușor prin trafic.
Iar Bucureștiul, cel puțin din experiența mea, este chiar prietenos cu motocicliștii. Dacă șoferii te văd sau te aud, de cele mai multe ori încearcă să-ți facă loc. Nu spun că toți fac asta și nici că trăim în paradisul motociclistului, dar eu întâlnesc foarte des oameni care se dau puțin într-o parte când mă văd venind.
Problema era partea cu „mă văd venind”.
Pentru că Pan America, cu evacuarea originală, este atât de civilizată încât de multe ori șoferii aflau că sunt lângă ei abia când eram deja acolo.
Așa că soluția părea evidentă.
Trebuia să mă fac auzit.
Numai că nu voiam o motocicletă care să urle permanent. Îmi plac vecinii mei și presupun că și lor le place să doarmă la șapte dimineața, când eu plec spre birou.
Voiam, cu alte cuvinte, să pot alege.
Când am fost la Faak, trecusem pe la standul Dr. Jekill & Hyde. Știam sistemele lor de ceva vreme și ideea unei evacuări cu clapetă mi se părea exact ce căutam: civilizată atunci când trebuie să fie civilizată și mult mai prezentă atunci când vrei asta.
Doar că aveam două probleme.
Prima era prețul.
A doua era că, din punct de vedere al designului, evacuarea pentru Pan America semăna destul de mult cu cea originală.
Iar evacuarea originală de Pan America...
Să spunem doar că nu cred că va ajunge prea curând într-un muzeu de design industrial.
Apoi, aproape întâmplător, am dat peste MCJ.
Un producător italian despre care, recunosc, nu auzisem până atunci.
Și surpriză: aveau pentru Pan America exact genul de sistem pe care îl căutam. Evacuare cu clapetă, omologată, posibilitatea de a controla sunetul și, foarte important pentru mine, un design complet diferit.
În plus, la un preț considerabil mai mic.
Mi-a plăcut imediat.
Dar ceea ce m-a convins până la urmă n-a fost doar aspectul.
A fost sunetul.
Are un ton mai grav, mai gutural și, cel puțin pentru gustul meu, parcă are mai multă personalitate. Sună a motor mare, fără să transforme motocicleta într-o metodă foarte eficientă de a afla câți vecini pot coborî simultan în fața blocului.
Așa că am comandat-o.
Și acum este pe motocicletă.
Din punctul meu de vedere, evacuarea se potrivește foarte bine cu Pan America. Chiar foarte bine. Schimbă vizibil spatele motocicletei și îi dă un aspect care mie mi se pare mult mai potrivit decât cel al evacuării originale.
Există și ceva ce nu mă convinge complet: LED-ul din terminația evacuării.
Nu este chiar genul meu.
Dar nici nu mă deranjează suficient încât să stricăm relația pentru atât.
Partea cu adevărat interesantă este însă ce se întâmplă când pornești motorul.
Cu clapeta închisă pot pleca dimineața de acasă fără să anunț tot cartierul că Profu' merge la serviciu.
Când am nevoie însă să fiu auzit, apăs butonul și motorul capătă imediat voce.
Iar diferența în trafic este evidentă.
Mă apropii dintre coloanele de mașini, deschid clapeta și, dintr-odată, șoferii încep să știe că sunt acolo. Iar reacția pe care o văd cel mai des este aceeași: puțin stânga, puțin dreapta și apare locul.
Mulțumesc.
Mai există însă un detaliu care mi-a plăcut foarte mult.
Sistemul deschide automat clapeta atunci când motorul trece de aproximativ 4.000 rpm.
Și aici lucrurile devin distractive.
Pentru că nu mai este doar despre a fi auzit în trafic. Când accelerezi mai hotărât, motorul își schimbă vocea exact când începe să devină interesant.
Pan America parcă mai câștigă puțină personalitate.
Nu cai putere imaginari, nu secunde miraculos dispărute din accelerație și nici alte fenomene pe care le putem măsura doar după montarea unei evacuări noi.
Pur și simplu devine mai distractivă.
Și, până la urmă, de asta mergem cu motocicleta.
Așa că dintr-o singură modificare am rezolvat trei lucruri: sunt auzit mai bine în trafic, motocicleta îmi place și mai mult cum arată și, bonus, parcă mă distrez și mai tare cu ea.
Despre MCJ nu știam aproape nimic înainte să încep povestea asta.
Acum pot spune că au făcut un produs care îmi place foarte mult.
Nu este perfect. Sunt câteva lucruri pe care cred că le pot îmbunătăți și le voi spune și lor, exact cum am făcut întotdeauna cu produsele pe care le folosesc. Dar poate tocmai asta mi se pare interesant la un producător mai mic: ai senzația că undeva, în partea cealaltă, chiar există cineva care ar putea să asculte.
Iar dacă vor crește, sper să facă exact asta.
Să asculte oamenii care le folosesc produsele, să păstreze lucrurile pe care le fac bine și să le îmbunătățească pe celelalte.
Eu, unul, le-am dat o șansă.
Și acum Pan America mea nu mai este chiar atât de tăcută.
Doar atunci când vreau eu.
Comentarii